ULTIMA ORĂ
Cele mai recente știri din Bistrița-NăsăudBistrița Expres — Sursa #1 de știri din BistrițaCele mai recente știri din Bistrița-NăsăudBistrița Expres — Sursa #1 de știri din Bistrița
social

Specialist explică de ce împingerea copilului în apă nu e soluția corectă pentru frică

Ana Stanescu

Ana Stanescu

2 min citire
Instructor de înot și copil în piscină, sprijin și încurajare
Sursa foto: hotnews.ro

Sursă: Hotnews.ro

Mulți părinți cred că un copil își va învinge teama de apă dacă este împins să intre în mare sau în piscină. În realitate, această abordare nu face decât să-i sporească teama.

Andreea-Silvia Drăgan, instructor de înot și psiholog clinician, cu peste 12 ani de experiență în lucrul cu copiii, explică ce simte, de fapt, un copil care plânge în fața apei și refuză vehement să intre, precum și diferența între teama firească și fobie. Ea precizează că uneori, în spatele unui simplu „nu vreau”, se pot ascunde anxietate, sensibilitate senzorială sau o experiență neplăcută din trecut.

Expunerea pas cu pas la apă, în condiții sigure și fără presiune, este metoda recomandată pentru a ajuta copilul să-și depășească reticența. Replici precum „Fii curajos!” sau „Nu ai de ce să te temi” nu sunt eficiente și pot chiar agrava frica.

De ce metoda de a arunca copilul în apă nu funcționează?

Această strategie nu ajută la dezvoltarea încrederii copilului în propriile abilități și poate crea traume. În schimb, abordarea calmă și graduală, însoțită de sprijinul unui adult, contribuie la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în sine.

  • Diferența între frica firească și fobie constă în intensitate și persistență
  • Expunerea graduală ajută la diminuarea fricii
  • Reacțiile intense sau panică indică, de obicei, o fobie
  • Evaluarea psihologică este recomandată în caz de reacții extreme
  • Starea de încredere se construiește pas cu pas, în mediu sigur

Ce trebuie să știe părinții despre frica de apă a copiilor?

Este normal ca primelor experiențe în apă să le fie însoțite de ezitare sau nesiguranță. Diferența majoră între frica obișnuită și fobie constă în reacțiile copilului: dacă refuzul persistă și este însoțit de panică, este indicată o evaluare psihologică. Terapia cognitiv-comportamentală recomandă expunerea graduală, în ritmul copilului, pentru a dezvolta încrederea că emoțiile pot fi gestionate.

Este esențial ca părinții să aibă răbdare și să nu forțeze copilul, ci să-l sprijine pas cu pas în procesul de adaptare la apă.

Mai multe detalii despre strategii eficiente pentru depășirea fricii de apă găsiți aici.